Una dintre cele mai actuale probleme ale angajaților și angajatorilor din ziua de astăzi este stresul la locul de muncă. Acesta este resimțit deoptrivă de angajat și de angajator prin prisma efectelor asupra organismului dar și a afectării productivității muncii.

            Cel care lansează în limbajul medical, înca din 1936, conceptul de stres este fiziologul canadian Hans Selye care introduce conceptul de stres propriu-zis în anii 50. Conform acestuia, stresul cronic presupune activarea continuă, excesivă a organismului și provoacă la maxim competențele persoanei având efecte la nivel mental, emoțional, comprtamental și fiziologic.

            Comisia Europeană definește Stresul la locul de muncă reprezentând: „Reacția emoțională și psiho-fiziologică la aspectele aversive și dăunătoare ale muncii, mediului de lucru și organizarii muncii. Este o stare caracterizată printr-un nivel ridicat de excitare și suferință și adesea prin sentimentul neputinței de a gestiona situația”. Astfel se consideră că stresul la locul de muncă reprezintă un factor de risc pentru sănătatea și securitatea la locul de muncă, drept urmare, începând cu anul 2004 a început lucrul pentru încadrarea stresului la locul de muncă în legislația europeană a muncii. Astăzi stresul la locul de muncă este reglementat legal ca fiind un factor de risc psiho-social în 6 state Europene: Belgia, Olanda, Germania, Danemarca, Norvegia și Suedia.

Piramida lui Maslow indică faptul că la bază se resăsesc nevoile fiziologice ale omului: respirație, hrană, somn, sănătate, adăpost și îmbrăcăminte. La nivelul imediat superior regăsim nevoile de siguranță a corpului, a resurselor, a moralității, a familiei, a sănătății, a proprietății și a locului de muncă. Astfel prin prezența stresului la locul de muncă omului îi este afectată una dintre nevoile fundamentale, fapt care are repercursiuni asupra următoarelor trepte ale piramidei reprezentate de: iubire/apartenență, stima și dezvoltare de sine.

            Referitor la solicitările locului de muncă, acestea pot să conducă la apariția stresului, resimțit diferit de fiecare persoană datorită structurii de personalitate. Sunt persoane care fac față cu brio agenților stresori, dar și persoane care cedează, într-o formă sau alta, în fața acestora.

            În cadrul muncii, principalii agenți stresori se referă la conținutul muncii, la condițiile de muncă, condițiile contractului de muncă, precum și la relațiile de la locul de muncă. Pentru a face față agenților stresori este nevoie de apariția fenomenului de adaptare. Acesta însă este dependent de personalitatea fiecărui om. Printre factorii psihologici cu potențial de a provoca stres cronic se regăsesc: reprimarea continuă a emoțiilor și sentimentelor, neliniștea cronică, tipul de personalitate, precum și tipul/stilul de viață.  

            Problema stresului la locul de muncă trebuie abordată atât de angajați, cât și de angajatori. Astfel, printr-un management adecvat și o diagnoză 

corectă a culturii organizaționale pot fi îndepărtate sursele de stres, iar prin programele de team building, cursuri de formare și dezvoltare continuă a personalului va fi asigurat climatul organizațional optim activității personalului și implicit satisfacția în muncă a angajaților.

 

Psiholog Psihoterapeut, 

Măcăneață Anca Cristina